Ilaritatea amară a campaniilor electorale

Electoralele se apropie… o simțim cu toții acut în toate reprezentațiile “artistice” ce țin de campanii, televizate sau nu. Între timp accizele și-au intrat în pâine, noi ne scobim buzunarele goale, primim ruși în vizită să le povestim pe bune cum este cu Uniunea Europeană,  în același timp bucurându-ne în gând că avem gazul nostru...cam în procent de 80 la sută....Dunărea la Brăila a început să se umfle, digurile respiră greu și teamă prin grifoane...că de, soldații nu au mai fost să le întărească după 89, câinii omoară și mănâncă oamenii de vii, iar speranța moare ultima. De sus în jos la imagine publică, cu barcă fără barcă spre nenorocirea oamenilor, penibilul persistă. Spectacolele dinainte de orice campanie electorală au devenit clasice, mai ales reprezentațiile pompoase ale celor de la DNA, care acum s-au scuturat de lene și mai ridică câte unul, spre marea bucurie a unora și tristețe a altora. Imagini spumoase, atât. Avem practica anilor trecuți. După campanie ....în cazul timpurilor noastre incluzând și prezidențialele, se va așterne întunericul și veșnica uitare peste dosare. Poate nu peste toate, contează  cine câștigă. Cine pierde însă cu siguranță pe toată linia, suntem noi. Am pierdut ani ..am pierdut vise ..am pierdut șanse. Am pus “botul” la ce au promis și am câștigat doar o serie interminabilă de idioți care au dus țara de râpă. Să speri constant 24 de ani, e prea mult chiar și pentru poporul ăsta despre care se spune că este tolerant. Care vor fi politicienii care nu-și vor urmări interesul propriu....când se vor limpezi apele  ? Un sociolog, culmea și brăilean, Alin Teodorescu spunea că :„PSD şi PNL se vor sparge până în 2020.....Se vor sparge pentru că generaţia tânără nu acceptă toate mizeriile care se întâmplă acum în viaţa politică românească ".....Deci, tocmai în anul 2020 se vor duce pe apa sâmbetei aceste partide... Așa și....? Cine garantează că nu se vor naște alte partide cu alte denumiri...dar cu aceleași politici infecte. Se invocă o nouă generație...care în tot acest timp a avut modele...de maneliști și penali de toate culorile politice posibile. Nu vreau să generalizez jignind tinerii,  dar nu pot să nu fiu reticentă în aprecieri, mai ales că mulți din fii de comuniști sunt acum în fieful puterii, cică curați și dornici să aducă raiul de pământ în țara asta. S-ar spune că nu mai există speranță pentru noi......

Cearta zeilor şi noi

Ponta şi Băsescu se ceartă. Îmi place să cred că nu interesează pe nimeni motivul. Cel puţin pe mine personal, nu. E doar lupta marilor lei, în realitate hiene, pentru a se menţine la putere. E jale, este pe viaţă şi pe moarte, asta se vede atât de bine, de transparent , încât îţi vine să vomiţi. În peisajul răfuielii politicii mai apare şi Crin Antonescu. Nici asta nu mă interesează. Este lumea lor. Romania este in Uniunea Europeana, la coada vacii.Suntem prea mici, iar liderii politici si-au vazut doar de interesele lor.În lumea mea, o bătrânică nu are toată suma pentru a-şi cumpăra o pâine , îi lipsesc 30 de bani…iar casiera, ridică din umeri. Un ritcus dureros se arată pe faţa bătrânii şi pleacă umilită spre ieşirea din magazin. În lumea mea, bătrânii cerşesc şi uită de demnitate  pentru că şi la ei este o luptă pe viaţă şi moarte. În lumea mea, o pensionară  dă anunţ la mica publicitate cerând ajutor financiar , altfel ajunge pe stradă. În lumea reală din România  gospodinele au cumpărat ouă de Paşti cu mult timp în urmă, pentru o achiziţie mai ieftină care să le confere posibilitatea de a respecta tradiţia. În lumea mea, puţini dintre cei cu care vorbesc au dantura impecabilă, carii găunoase se cască în gura lor, fără ca ei să poată face ceva. În lumea mea …..e sărăcie şi tristeţe. O tristeţe care nu mai poate fi ştearsă decât peste câteva generaţii, dar nici atunci nu-i sigur. Puterea are gust dulce şi seducător, te face să tai cu sabia, să calci peste cadavre, şi să spui că ai făcut un bine. Este lumea lor. Zeii mai aruncă din când o promisiune nevolnicilor . Promisiuni ….Totul până le ies cărţile, după care sunt brusc  cuprinşi de amnezie. În lumea din România hoţia este legală, avem destule exemple de la cei care au epoleţi de politicieni, afacerişti la normă cu interese obscure …Aveţi grijă, doar ei pot fura..Sunt hoţi autorizaţi cu patalama la mână, cu prietenii înalte. Sunt mai ales hoţi de vise. Au nevoie de un popor îngenunchiat, care să fie anihilat la reacţii subversive, şi l-au câştigat. Românii au intrat în rutina nimicului de pe o zi e alta. Un nimic care nu le mai spune nimic. Este săptămâna Patimilor ….dă-le Doamne iubire de oameni ! Dă-le minte şi credinţă.

Iubirea unor copii

Să mai zică cineva că ai noştri copii nu pot fi un exemplu pentru adulţi. Un model de iubire, de mobilizare şi faptă s-a derulat simplu de câţiva adolescenţi din clasa a VIII-a B, din cadrul Şcolii A.I.Cuza. Eroii, pentru mine, şi poate şi pentru alţii sunt Ilona Andreea Marin, Elisa Săraru, Minodora Eftenie, Alina Pisică, Aida Bogdan, Ana Popescu. Prin martie, luna mărţişorului, le-a venit ideea să pună în aplicare un plan prin care la final să poată ajuta copii bolnavi abandonaţi de părinţi, în Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila. Nu pot să nu menţionez că anul şcolar este definitoriu pentru viitorul lor pe drumul vieţii, având în vedere examenul de capacitate ce se apropie cu paşi repezi. Ce au făcut ? Simplu. Au vorbit cu elevii claselor I-VIII să aducă mărţişoare hand made şi prin expunere la vânzare în cadrul unităţii, să le aducă un profit. Să nu credeţi că a fost chiar uşor.... să vorbeşti cu cei mici, aproape cu fiecare în parte să le explici pentru ce este toată acţiunea, să le spui că dăruieşti iubire pentru alţi copii, să aducă mărţişoare pe care apoi... tot ei să le cumpere ....E mai mult ca sigur... a fost agitaţie mare, dar la final cu mare folos. Încet, dar sigur s-a strâns suma de 700 de lei. Pentru unii poate că suma este mică, dar cu aceşti bani s-au făcut atât de multe...Şi nu vă mai spun ce satisfacţie au avut iniţiatorii....cu câtă mândrie şi bucurie au  numărat leu cu leu, să poată cumpăra câte ceva pentru alţi copii uitaţi de părinţi. Şi unde mai pui că momentul de finalitate a coincis şi cu apropierea marii sărbători a Paştelui. Pentru ca acţiunea să fie o reuşită, elevii au discutat cu profesoara lor de română Florentina Stanciu, care s-a interesat la spital ce li se permite să primească. Au fost ceva restricţii e adevărat, dar până la urmă s-au lămurit că pot cumpăra câteva lucruri folositoare. Nu au stat pe gânduri şi au luat câteva pachete de pampers....bine alese pe diferite mărimi, tricouri, ciorapi, maieuri,jucării şi dulciuri...nu multe , dar vă asigur că fiecare copil în parte s-a îndulcit. Sunt copii abandonaţi chiar din anul 2010, iar numărul lor creşte de la an la an.Acum, în anul de graţie 2014 la Spitalul Judeţean , secţia pediatrie, sunt peste 20 de astfel de cazuri. Asta este România noastră, iar generaţia care vine tare din urmă,  şi-a dat seama că unii adulţi, mai ales dintre cei care conduc ţara asta,  nu mai pot fi decât un exemplu trist...şi laş.