duminică, 24 ianuarie 2016

Uniți în cuget și simțiri, doar pe hartă

Da , 24 ianurie este  o zi din istoria României când stelele s-au aliniat, și țara s-a unit.Pe 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza, ales domn al Moldovei pe 5 ianuarie în acelaşi an, a fost numit domnitor şi în Ţara Românească. A fost semnată astfel, de facto, unirea celor două principate. Trei ani mai târziu, pe 24 ianuarie 1862, unirea a fost recunoscută internaţional, iar statul a primit numele de România. După 59 de ani, în 1918, “România” a reuşit să devină “România Mare” în urma unirii cu Basarabia, Bucovina şi Transilvania, locuite şi ele preponderent de români. În urma celui de-al Doilea Război Mondial, România a pierdut însă Basarabia şi Bucovina. În acest moment, România şi Republica Moldova sunt două state independente, în care limba oficială este româna.Un rezumat scurt al istoriei noastre care lasă loc de meditații, întrebări si multe regrete, mai ales regrete. Asta pentru că dacă pe harta României suntem uniți, și aici de o părere , dacă ne gândim la frații noștri moldoveni, românii sunt dezbinați , sau aș spune că tot uniți, dar doar în interese, hoții, politici de prăduiala etc. Vârfurile societății noastre au demonstrat asta ani și ani  la rând, iar respectul a dispărut din conștiința românului. Despre cel care fură și face pușcărie câțiva ani, dar rămâne cu un cont gras în bancă, se spune : bravo lui, s-a asigurat pe viață, el și încă câteva generații din familie.Ce a făcut să aibă un așa noroc ? Aproape nimic, pentru că societatea noastră a dat, prin oportuniștii care au reușit să manevreze sistemul, legi pentru ei, doar pentru ei. Ce calități au astfel de oameni, sau ce au făcut să reușească, e relativ simplu , sunt buni de gură, aderă la un partid , au promis să aducă miere poporului, dar în realitate au jegmănit și au distrus țara. Voi știți asta foarte bine, de câte ori nu ați fost revoltați și ați umplut frigidere...Poporul român are momentele lui de revoltă generală, nu multe și chiar și acelea confiscate de politic, într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu. Nici nu mai poți ieși în stradă, că este cineva în spate care manevrează masa de oameni, un așa zis binefăcător , dar care inevitabil își va arăta interesul la un moment dat, pentru a-și atinge scopul. Toți, când suntem întrebați dacă iubim România , răspundem afirmativ, dar automat adăugăm : doar țara, fără oamenii din țară. E normal să gândim așa, de peste 25 de ani de la momentul așa zis Revoluției, țara asta este în regres total. Ce s-a făcut în acest timp, cum ce , multe : au dispărut păduri, românii au plecat să muncească în străinătate, că nu poți să stai să te uiți cum îți moare familia de foame, femeile au uitat să nască, totul a devenit cenușiu și trist, a dispărut sentimentul de a ne păsa cu adevărat de cel de lângă noi , care trăiește poate o tragedie, unii dintre frații noștri au sărăcit, alții s-au îmbogățit, și-au tras pensii speciale, că de, aștia din politic au sânge albastru, copiii , câți mai sunt, nu știu ce drum să aleagă în viață, pentru că este evindentă lipsa de perspectivă, și sunt sfătuiți să plece din țară, unde clar nu este ușor, dar facilitățile sunt încurajatoare. Dacă tragem linie, observăm și din avion că sunt două clase , una săracă și una bogată. Spuneți voi, câți dintre voi cei care trăiți aici, ați avut lejer bani să plecați în concediu , măcar o dată pe an, câți dintre voi aveți bani strânși pentru o urgență medicală, câți dintre voi își permit să-și schimbe garderoba, covorul  în funcție de anotimp, așa cum fac europenii, nu mai zic de mașini, telefoane performante , deși toate acestea într-unesc definiția unui trai decent ....Dăm vina de multe ori pe clasa politică , pe cei din presa cancan și nu numai, care  s-a degradat evident , dar care de fapt s-a aliniat stării de delăsare și neputință, oare ce ar trebui să facem noi să ieșim din cercul ăsta vicios. E o întrebare la care nu aștept răspuns, îmi este ciudă că avem o țară atât de frumoasă, dar atât de mult furată, înghenunchiată, fără speranță. Asta e unirea la noi, doar pe hartă. Unde suntem noi, românii ? Pe bune dacă mai știu..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu