Trenul hazna din ţara mea

Greu mă las impresionată, fie de rele fie de bune. De cele rele, îmi tot spun în sinea mea că se putea mai rău, iar de cele bune, la fel, ca să fiu mobilizată spre înainte.S-a întâmplat să călătoresc cu trenul, nu am mai făcut asta cam de multişor, nu că aş avea maşină…Nu pot să vă descriu starea trenurilor, despre care până şi personalul CFR ezită să călătorească, dar vorbeste liber despre hoţia politicienilor, acuzaţi direct…aşa gândesc oamenii. E mai rău ca în India, unde călătorii stau pe scară să ajungă la destinaţie, scaunele din vagoane sunt decolorate de la transpitaţia verii, la toaletă dacă te apucă starea de necesitate, te uiţi , vomiţi şi fugi. Nu pot să-mi dau seama cu naiba poate fi înfundată haznaua şi de ce ai noştri cetăţeni, fac pipi în continuare, probabil e alternativa, adică ..de ce să-şi murdărească pantaloni şi să li se scurgă pe picioare.Despre miros ce pot să vă spun, mă abţin că  mi-a murit vocabularul, în mod cert. Trecând de la o stare la alta, furie, supărare în cele din urmă, m-am trezit ca la momentul trecerii dintre ani, când îmi fac bilanţul vieţii, mai mai în acest caz, să mă apuce depresia, dar sigur ştiţi că asta nu te cuprinde brusc, iar eu nu am nicio şansă să sufăr de această boală. Brusc mi-am dat seama că nu mai avem nicio şansă, că pe noi sfârşitul lumii aşa ne va prinde, că ţara asta nu se mai face bine, că oamenii care pot să schimbe ceva, cei ajunşi într-un vârf al puterii, indiferent de palier, politic, afacerist, nu se mai uită în jur. Ei trăiesc în lumea lor, ce dacă totul în jur pute, ei nu mai au miros.Am mai spus că suntem un popor blestemat şi chinuit, şi tare are vrea să ştiu de ce, şi cine e ăla care a aruncat asupra noastră nenorocirea asta, că proşti nu suntem, iar de fuduli nu avem loc nicăieri în lume.Aş vrea să-l prind aşa de guler, să-l scutur bine şi să-i spun să ne scape, dacă nu pe noi, măcar pentru tinerii care pleacă cu miile din ţară. Deplorabil, degradant. Nu mai zic de mersul trenurilor,  în continuă întârziere, 10 minute, jumătate de oră, deşi nu ninge şi nici nu plouă, , ce-o mai fi la iarnă, precizie elveţiană,zic şi eu aşa degeaba. Un lucru tot m-a bucurat, gara noastră mică este o bijuterie, cât o rezista, că ce-am văzut la Buzău…e o jale de jale. În final,cred că nu numai trenul e hazna în ţara mea…Poze pun de afara , din tren , nu , să nu vi se aplece…